SF : The Trap

Acesta e oneshot-ul sf
la care lucrez in prezent , din el nefiind scrisa decat prima parte din
trei .
Nu intentionez sa fac din scris o cariera , pentru ca si-asa e greu sa
razbati in viata . Nu toti au noroc sa poata alege ceea ce vor ei sa
faca.
Ps : Il am scris si pe blogul personal.
Nu prea am vazut iubitori de SF pe-aici... si pe forumurile unde l-am mai postat. Need some advices and critics pls! Am tot zis ca scriu si n-am mai scris...


Part 1. Prolog : Drumul printre stele
,, Suntem praf de stele ‘’ suna gandul unei tinere fete
care se uita , pierduta , in puzderia de stele ce apareau pe hubloul
imens al navei stelare . Afara parea noapte vesnica, un intuneric de
necuprins, din care ieseau mii si si mii de luminite, unele stralucind
mai puternic, altele abia palpaind …Nava mergea cu viteza subluminica,
parca odihnindu-se si ea, la fel ca majoritatea celor pe care ii
transporta.
,Suntem praf de stele , dar stelele din noi arareori isi gasesc
stralucirea pe care o viseaza , fie pentru ca ard prea repede si se
sting sub asuprirea propriilor trairi , fie pentru ca ard lent si nu
pot iesi din lanturile pe care si le creeaza singure … Ochii ei caprui
straluceau ca luminitele ce apareau si dispareau din abis , parul ei
negru era extensia insasi a infinitului , sufletul ardea mocnit ,
amintindu-si visuri trecute…
Din spate luminau neoanele si miile de beculete de la aparate si mai
ales cele de la capsulele criogenice in care confratii ei isi dormeau
somnul cel lung… in asteptarea unei noi vieti .Ea era ultima ramasa sa
aiba grija de cei adormiti. Se afla intr-o sala mare ce aducea cu un
urias spital invaluit intr-o lumina verzuie , in care zeci si zeci de
capsule zaceau in ordine , numerotate si asezate unele langa celelalte
, randuri.. randuri…Erau conectate prin mii si mii de tubusoare , iar
in fata capsulelor strajuiau mici aparate care aratau semnele vitale si
cantitatea de oxigen. In plus si numele si data la care au fost
adormiti. De ei trebuia sa aiba grija , ea avand rolul unei asistente
medicale care sa ii monitorizeze in timpul lungului somn . Mai multi
robotei ajutau la curatenie si tot restul de munci usoare.
Cufundata in labirintul propriilor ganduri , in timp ce contempla
privelistea nesfarsita , tanara se auzi strigata de o voce impersonala
, care pendula intre a unui barbat si a unei femei, o voce androgina,
nici prea dura , dar nici moale. Era vocea generata pentru computerul
principal al navei, care avea grija de ceea ce era mai important :
mentinerea energiei si a functiilor vitale ale Adormitilor. HYPNOS.
Robotii si nanobotii se ocupau cu intretinerea navei, in special a
fuzelajului.
,, – La ce te gandeai , Reira ? Te-am vazut cam abatuta azi.
-E ceva in neregula? ‘’
Vocea computerizata o trezi din visarea adinca in care cazuse
contempland universul nemarginit si propriul suflet . Tanara intoarse
capul in directia de unde venea vocea , lumina verzuie dezvaluind un
chip placut , cu trasaturi delicate , tipice unei femei de 25 de ani .
Raspunse incet, glasul cristalin rasunand in incaperea vasta:
- Nu, HYPNOS, doar ma gandeam la ceva anume . Nu e nimic in neregula cu
Adormitii. Doar reflectam. Ce zi e azi ? Le-am pierdut sirul…Vazand
numai noapte …
- 22 decembrie 2123 dupa calendarul Terrei. Pe Terra deja e iarna. Am parasit Terra de 5 ani , adauga vocea misterioasa.
- Multumesc , spuse tanara intristata, si se apuca sa controleze iar
capsulele semenilor sai , plecati de pe planeta natala sperand o viata
mai buna in spatiu , pe o alta planeta … Cautand sa fuga de ceea ce au
distrus cu propriile lor actiuni , oamenii iesisera in spatiu … Aceasta
era misiunea oamenilor care isi aflau drumul prin stele …
Mainile ei alunecau alene pe suprafata capsulei , parca mangaind
prin sticla , chipul unei femei de varsta ei , la care se uita cu mila
…Nu isi traia viata , doar dormea … Dar viata in spatiul asta inchis e oare o viata care sa merite traita ?
Din spate se auzi glasul artificial al unui android, infatisand un
tanar cu parul alb . lung, si ochi albastri , ce purta un costum
alburiu , cu o croiala simpla si delicata , la fel ca si al fetei . Era
un material usor, si moale, asemanator panzei de in. Pielea sa parea
insa naturala, era cel mai bun model aparut, creat special pentru
aceasta misiune. Era conectat wireless la computerul central si mereu
in tema cu orice se intampla. Insa avea constiinta proprie, ce nu
apartinea IA -ului navei spatiale.
- As sugera sa te odihnesti , spuse tanarul . Te-ai obosit si vad ca
oricum nu te simti bine. Te-am observat de dimineata si nu stiu ce se
intampla cu tine. Tonul nu era poruncitor, nici agresiv.
Intorcandu-se brusc spre robot, Reira adauga cu calm, privindu-l in
ochi . Insa privirea ii deveni tot mai intunecata si neguroasa.
- Poate ai dreptate … Intai sa termin aici si apoi am sa ma odihnesc
putin, HYPNOS. Nu pot lasa treaba nefacuta. Nu mai am mult.
- Bine, fie cum vrei tu ., zise androidul . Dar dupa aceea te vei
retrage in camera de recreere, unde iti voi da ceva sa te linistesti.
Apoi vreau sa discut cu tine. Imi dau seama ca te framanta ceva. Si ma
intriga. Nu vreau ca IA -ul navei sa te considere un pericol pentru
misiunea pentru care a fost programata.
Chipul tinerei se innegura si mai mult , prefigurand aparitia unei grimase . Furie.
- Asa cum li s-a intamplat si celorlalti doi care au fost cu mine in
grupa aleasa pentru monitorizare ? , zise tanara vizibil infuriata ,
voind sa il dea la o parte cu mainile , sa nu se apropie de ea .
Respingerea il suparase vizibil si pe android.
Cu grija , ii apuca bratele fetei , fara sa o raneasca si i se adresa putin cam poruncitor :
- Te duc chiar acum sa te odihnesti. Nu te gandesti deloc la ceilalti ?
Nu te gandesti la datoria ta ? Daca ar fi dupa mine, te -as expulza in
spatiu imediat . Dar stiu ca tu nu ai innebunit …ca ceilalti doi. Vreau
sa te ajut. Cu o mana, scoase dintr-un buzunar o seringa micuta, ce
continea un somnifer ..
Tragand-o pe Reira langa el, tanarul ii sopti la ureche, evitandu-i ochii speriati :
- Iarta-ma …o sa te simti mai bine dupa ce o sa dormi putin si te vei
linisti… Nu iti face griji, esti in siguranta. Somniferul isi va face
repede efectul… Dormi, Reira… dormi.



p.p.s : I am amateur too... :) Scriu la modul serios de aproape un an. T*T ... celelalte forumuri pe unde mai am ficuri sunt ori in mentenanta , ori sunt sterse...Incredibil, dar nu mi-a trecut prin cap sa-mi salvez toate ficurile... Din fericire , am salvat doua pe blog...Mai pun unul. De data asta este vorba despre dragoste ... xd.

Foarte tare fic-ul , sugerez sa continui tot in maniera asta , e foarte bine asa . Sau daca vrei sa il mai evoluezi , as zice sa faci mai mult de 3 parti .

Si ca veni vorba de sci-fi , un iubitor al acestui gen iti comenteaza chiar acum lucrarea XD

P.S. : o sa postez si eu un one-shot acum , poate te inspira o.O"

P.P.S. : nu cumva sa crezi ca sunt cine stie ce expert la scris , I'm an amateur :P